Predarea religiei în școală - nu am întârziat?

Predarea religiei în școală este o chestiune dezbătută mai demult și pe larg în societate. Încă din anii ’90, Biserica a intervenit cu demersuri pe lângă autoritățile statului în vederea introducerii religiei ca obiect de studiu în școlile din R. Moldova, dar fără rezultat. Subiectul a revenit în actualitate mai întâi în urma unei discuții, mai exact a unei declarații a Mitropolitului Vladimir că ar fi discutat cu premierul Vlad Filat, apoi în urma unei întrevederi dintre autoritățile de stat și cei doi Mitropoliți de la Chișinău – Petru al Basarabiei și Vladimir al Chișinăului și Întregii Moldove. Între timp un grup de lucru a elaborat programa noii discipline care, ar trebui să se numească Bazele Ortodoxiei și ar trebui să fie predată de două ori pe săptămână, așa cum prevede respectiva programă. Dincolo de aceste date strict informative, subiectul predării religiei în școală a generat și generează opinii în contradictoriu – pro și contra, iar opiniile pro la rândul lor s-au împărțit în două – pro predare religie obligatoriu și pro predare religie opțional.
Personal, am avut ocazia să predau religia în școală, la clase de la 1 la 12. Printre concluziile pe care mi le-am făcut, este și aceea că elevii, au nevoie de această disciplină.
Există în curricula școlară la momentul actual mai multe discipline, utile sau mai puțin utile, asta e o altă întrebare, răspunsul la care trebuie să-l dea funcționarii de la Ministerul Educației, cert este că există discipline care unui elev îi sunt pe plac, iar altuia nu. Faptul că o disciplină nu îi este pe plac unui elev, poate avea la bază diverse motive, ca spre exemplu acela că nu înțelege respectiva disciplină. Cel mai elocvent exemplu în acest sens pot fi științele exacte, pe care, nu le este dat tuturor să le înțeleagă. Am discutat cu mai mulți profesori de obiecte școlare pe care nu toți elevii le înțeleg și ei mi-au confirmat suspiciunile. Problema este că atunci când unui copil nu îi place o disciplină, el nu se mai străduiește să o înțeleagă, asistă la ora în care se predă această disciplină din obligație și nu mai are întrebări vis – a – vis de ceea ce aude nou la această disciplină. Asta am înțeles de la profesorii altor discipline. Dar ce am observat eu însumi? Am observat că nu există copii care să nu aibă întrebări legate de religie. Fie că e vorba de viața Mântuitorului Iisus Hristos, fie că e vorba de anumite evenimente descrise în Biblie, fie că e vorba despre cele 10 Porunci, copiii întotdeauna au întrebări chiar dacă despre acestea toate abia urmează să se vorbească peste câteva lecții. Deci, religia, nu este o disciplină care cumva ar putea deveni neinteresantă pentru elevi. Religia este disciplina care vine să plinească acea parte din interiorul omului care în permanență îl caută pe Dumnezeu. Uneori chiar și omul matur simte că s-a depărtat de Dumnezeu și caută să revină în grija Tatălui, aidoma fiului risipitor, darmite un copil care curat fiind cu inima crede în Dumnezeu nu doar atunci când are nevoie de El.
Dacă parcurgem curricula școlară, nu știu de vom găsi specificat acolo că matematica, limba și literatura română, informatica sau desenul au caracter obligatoriu ci vom găsi doar că ele fac parte din orele de care are nevoie elevul pentru formare. Astăzi încă mai există discuții dacă religia trebuie să fie opțională sau obligatorie în școală. Dar, prezența orei de Religie în școală și nu numai, poate chiar și în instituțiile de un nivel mai înalt decât cel școlar, nu trebuie privita doar ca un demers religios, doar ca o dorință a Bisericii ci ca un mod de reprezentare corecta a culturii, valorilor naționale și universale, ca pe un exercițiu în respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale semenilor, respectului celor din jur. La introducerea religiei ca obiect de studiu obligatoriu în școlile din România, Patriarhul României Daniel, atunci încă Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, spunea că „Religia este parte integranta a culturii europene, iar prezența acestei discipline in sistemul de învățământ public nu reprezintă o inovație sau un "model românesc (aparte – n.n.)", ci un act de dreptate, bazat pe cultura europeana si o necesitate permanenta in procesul nobil de formare moral - sociala a elevilor".
Sfânta Scriptură, aducându – ne în atenție o parabolă a Mântuitorului Iisus Hristos spune : „oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi la îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului înţelept care a clădit casa lui pe stâncă,
a căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă.
Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip.
Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare.
Omul are o constituție dihotomică, este atât trup cât și spirit. Adeseori trupul omului este o oglindă a sufletului lui. Clădirea unei case, înseamnă formarea unor principii de viață sănătoase, iar principiile sănătoase odată zidite în stâncă, adică pe o temelie durabilă, nu pot fi zdruncinate atât de ușor. Iată de ce predarea religiei în școli, nu este doar o dorință ce se vrea impusă de Biserică, ea este o necesitate pentru a crește o generație de oameni sănătoasă moral. Trupul trăiește cu hrană trupească, pe când sufletul „cu orice cuvânt ce iese din gura lui Dumnezeu” (Deut. 8,3; Lc.4,4; Mt. 4,4). Iată de ce oferindu-i copilului cunoștințe din alte domenii precum matematica, informatica etc. prin introducerea religiei în școală, i-am oferi și baza pe care se va forma înțelegerea celorlalte discipline. E adevărat, noi cam aventurându-ne în discuții despre dacă trebuie introdusă religia în școală sau nu, am cam întârziat cu acest subiect, cu aproape 20 de ani, cam atâția câți are R. Moldova ca stat.
La întrunirea care a avut loc recent între premierul Vlad Filat și Mitropoliții Vladimir și Petru, ambii Mitropoliți au spus că în comunitățile unde se predă religia, iar astăzi la noi religia se predă opțional în peste 20 de raioane, a scăzut rata criminalității, că religia îl face pe om mai bun, îl înnobilează, îl face mai atent la nevoile celor din jur. Există o altă disciplină care ar putea pretinde că face același lucru? De aceea chiar dacă este ușor târzie această inițiativă, ea e salutabilă și fie ca sărbătoarea Paștelui către care autoritățile au promis că va exista deja o concepție clară privind predarea religiei în școală, să aducă această concepție. Să o aducă alături de bucuria cea mare a Învierii Domnului - cea mai mare bucurie creștină pentru care omul se străduiește să fie mai bun, devine mai receptiv la nevoile semenilor, devine un împlinitor al voii lui Dumnezeu, răspândind astfel în lume valorile perene ale religiei Ortodoxe.
Hristos a Înviat !