sâmbătă, 1 noiembrie 2014
luni, 25 august 2014
luni, 14 iulie 2014
Am avut un tată ca un bob de grâu
„Am avut un tată ca un bob de grâu”. Anume așa își
începea articolul tatăl meu, poetul, scriitorul și jurnalistul Ion Proca, când
în 1990 pleca la Domnul tatăl lui și bunelul meu, Toader Proca. Citeam atunci
acel articol și mă minunam cum a știut de bine să caracterizeze „veselul poet
de Colonița”, cuprins ca și noi, cei din preajma lui, de tristețea care ne măcina sufletele, bunătatea și
pioșenia bunelului Toader. Îmi amintesc acum de acest titlu și, Doamne, de
parcă tata a avut grijă să-mi aduc aminte de cuvintele respective tocmai acum
când nu mai este printre noi. El le-a scris pentru tatăl lui, dar parcă le-a
scris și pentru sine. Le-a lăsat ca un testament, pentru că altfel nu-mi explic
de ce nici nu vreau și nici măcar nu pot să schimb nimic din ele. „Am avut un
tată ca un bob de grâu”. Prin ce altă asemănare aș putea să vorbesc mai frumos
despre pioșenia, bunătatea și cumințenia bunului meu părinte ? Să spun că a
fost ca o pâine caldă ? Ca o boare de vânt în zăduful verii ? Toate mi se par
banale…. Și apa de la izvorul de la Stratan pe care o sorbeam cu nesaț după ce hoinărind
împreună prin hârtoapele de la Ciornei, unde învățam de la tata înțelepciunea
ierbii, murmură cântecul său din care deslușesc amintirea despre cum odată un
tânăr împreună cu fiul sorbeau din același izvor. Tatăl îl învăța înțelepciunea
ierbii și copilul sorbea din înțelepciunea ce avea să o depene pentru
generațiile viitoare. Era bunelul Toader și tata, iar peste ani, același tablou,
se repeta. Tata transmitea mai departe ceea ce învățase de la tatăl lui. Aici o
să-mi aduc copii și eu ca să le vorbesc despre bobul de grâu care ne dă pâinica
cea de toate zilele. Și despre cum oamenii pot fi ca bobul de grâu.
Sfânta Scriptură ne spune că bobul de grâu, trebuie
mai întâi să putrezească ca să dea roade. El se aduce pe sine jertfă, pentru ca
să le dea oamenilor alimentul cel mai prețios. Și oamenii trăiesc cu pâinea cea
de toate zilele. Asta îmi dă nădejdea de neclintit că plecarea lui tata dintre
noi, i-a deschis calea spre Împărăția lui Dumnezeu. Acolo rodește bobul de grâu
a cărui ultimă imagine pe care am văzut-o aici, jos, a fost acoperită de cele
câteva mâini de pământ pe care le-am aruncat peste coșciugul lui. Aceasta îmi
dă nădejdea de neclintit că Dumnezeu a avut nevoie de el în ceruri, poate mai
mult decât am avut nevoie de el noi, cei de aici: invidioși, răi, bârfitori. Aceasta
îmi dă speranța că îngerii îi ascultă acum în ceruri poeziile și cenaclul
ceresc cu toți poeții plecați dintre noi, este găzduit de însuși Dumnezeu. Cel
ce strânge prisosul talanților pe care l-a împărțit, îi spune și lui Ion Proca:
„Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste
multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău”.
Sunt aproape sigur că oboseala din ochii tatălui
meu, provocată de suferința din ultimele zile ale vieții lui, a dispărut… și în
ceruri se aude glasu-i vesel cu care a mers prin viață: „Sunt veselul poet de Colonița
/ Bogat cum n‑a
mai fost un altul, / Înfig în dulce aer furculița / Și‑s bucuros că m‑a
uitat asfaltul. / Că am la Crâșma Roșie o poiană / Și la Stratan mai curge un
izvor, / Că în hârtoape la Ciornei se‑ntoarnă
/ Fazanii hârțuiți de‑un
vânător. / Sunt bucuros că
pot să plâng / Pe firul ierbii care m‑a înțărcat,
/ Să‑ngenunchez
la poalele de crâng
/ Și să mă spăl cu ramul de păcat. / Sunt bucuros că am urmași / Și‑mi vor călca pe urme îndrăzneț, / Și pe această palmă
de imaș / Înțelepciunea ierbii am să‑i învăț. / Sunt bucuros de
oamenii cei buni / Cu milă mare pentru o jivină, / Că‑n târguri cu frumoși nebuni / Țăranii mei nu stau o săptămână. / Sunt
bucuros să am în clipa de la urmă / O carte cu acest nevinovat poem / Și cum își
cheamă toamna flori din brumă / Așa aș vrea copiii să mi‑i chem. / Și‑n lunga mea absență de apoi / Să vin din
când în când pe la Ciocana / Să văd furnicii roi în mușuroi / Și pe colacul de
fântână cana / Ce am lăsat‑o
anume pentru voi… ”
(Ion Proca Nevinovat poem).
Îmi aduc aminte că de multe ori, înainte de a merge
la biserică sau înainte de ne împărtăși, tata se apropia și așa cum este
creștinește își cerea iertare. Nu știu cum e în alte părți, dar la Colonița
este o tradiție, pe care am prins-o de la bunei, iar buneii la rândul lor, de
la buneii lor. Atunci când se cere iertare, se face lucrul acesta, printr-o
formulă specifică, de trei ori. Îmi amintesc cum tot înaintând spre altar,
acolo unde era preotul cu Sfântul Potir, tata se uita spre mine și zicea:
-
Mă rog de mă iartă.
-
Domnul să te ierte - îi răspundeam.
-
Și de-a doua.
-
Domnul să te ierte.
-
Și de a treia.
-
Domnul să te ierte.
Urma apoi viceversa:
- Mă rog de mă iartă, tată.
- Domnul să te
ierte.
- Și de-a doua.
- Domnul să te ierte.
- Și de a treia.
- Domnul să te ierte.
În ultimele zile ale vieții, tata mi-a zis să-i aduc
la înmormântare patru preoți și i-a numit pe nume. Citeam în vocea lui o
împăcare cu ceea ce avea să urmeze și nici un reproș, așa cum nimănui niciodată
nu a reproșat nimic. Dimpotrivă, eu am încercat cumva să protestez împotriva a
ceea cu ce el deja se împăcase, dar am făcut-o dintr-un nu știu ce îndemn de
a-i da, poate, o speranță: „Nu te gândi la asta, tată, trebuie să luptăm”. A
surâs… Cine îl cunoaște pe Ion Proca știe că era glumeț, niciodată posac și
adeseori nu știai de spune o glumă sau vorbește serios. Dar, uneori, atunci
când spunea o glumă, avea un surâs cu colțul gurii care adesea îl trăda că ceea
ce spune e o glumă. Avea însă și un altfel de surâs, un surâs care nu era
niciodată ironic, un surâs blajin, un surâs pe care îl împărțea ori de câte ori
voia să zică: „mi-ai greșit dar te iert, fii mai bun, fii binevenit, bine te-am
găsit”… Surâsul acela din urmă a fost la fel de blajin, numai că de data
aceasta sfida evenimentele ce urmau. Am mai vorbit și despre altele. La plecare
i-am strâns mâna și abia de făcusem câțiva pași spre ieșire, am auzit din urmă:
„Mă rog de mă iartă”. „Dumnezeu să te ierte, tată, iartă-mă și pe mine”.
„Dumnezeu să te ierte”, mi-a răspuns. Am ieșit pe poartă și m-am oprit în
dealul de la Stratan, am privit spre valea unde curge izvorul cu apă lină. Era
în preajma începutului Postului Apostolilor, care s-a încheiat ieri, un post în
care creștinii, la fel ca în celelalte trei posturi de peste an merg să se împărtășească
la biserică. Cât aș fi vrut să ne mai spunem odată „Mă rog de mă iartă” și „Dumnezeu
să te ierte”, în fața altarului, înainte de împărtășanie. Dar Dumnezeu a hotărât altfel. M-am gândit la tot ceea ce am
vorbit, tot drumul până la Chișinău. M-am gândit la acel „mă rog de mă iartă”
și dârzenia cu care l-a spus. Sunt sigur că la modul practice nu aveam pentru
ce ne ierta. Dar, acest „mă rog de mă iartă” este cel care deschide calea spre
lumea veșnică.
Astăzi,
când s-au împlinit 40 de zile de la trecerea la cele veșnice a lui tata,
colegii lui de facultate, cunoscuții, rudele și cei care l-au iubit și-au adus
aminte, de bunul lor coleg, de bunul lor prieten, de bunul meu tată. Pentru
mine el a fost și părinte și prieten. A știut să le cuprindă pe toate. Atunci
când i-am cerut un sfat, l-am primit ca de la un tată și de la un prieten. Și
până astăzi, sfaturile lui mă călăzesc în viață. Îmi lipsești mult, tată ! Se
spune în tradiția creștină că la 40 de zile, Dumnezeu hotărăște soarta de mai
departe a sufletului celui răposat. Dumnezeu să te odihnească în Împărăția Lui,
iubite părinte. De acolo, din înălțimea cerului, se vede mai bine nimicnicia
noastră. De aici de jos, noi nu putem decât să spunem rugăciuni care, sperăm,
ajung la bunul Dumnezeu și Dumnezeu te mângâie pe creștet și ne mângâie și nouă
sufletele. Astfel, prin mâna Atotputernică a Creatorului nostru, despărțirea
nostră fizică, este suplinită de legătura spirituală, pe care o vom păstra,
atât cât vom trăi. Îți mulțumesc că ai fost cu noi, îți mulțumesc că încă mai
ești cu noi, îți multumesc că vei fi împreună cu noi.
marți, 17 iunie 2014
Șerpeni - „Moldova țara mea strabuna"
Localitatea Șerpeni. Din emisiunea „Moldova - țara mea strabuna”. Anul 2008. Autor: Iulian Proca
vineri, 25 aprilie 2014
Interviu ÎPS Vladimir
Interviu cu ÎPS Vladimir de sărbătoarea Sfintelor Paști 2014. Fragment din emisiunea „Cuvintele Credinței". Autor: Iulian Proca
Obiceiuri și mâncăruri pascale
Obiceiuri și mâncăruri pascale la Slobozia Dușca, Cruleni. Fragment din emisiunea „Cuvintele Credinței". Paștele 2014. Autor: Iulian Proca
miercuri, 23 aprilie 2014
MESAJ PF DANIEL PASTI 2014
MESAJ de felicitare al Prea Fericitului Părinte Daniel de Sfintele Paști 2014. Fragment din emisiunea „Cuvintele Credinței" de Iulian Proca (oferit de Trinitas TV)
Пасхальное поздравление
Пасхальное поздравление Высокопреосвященнейшего Владимира. Пасха 2014. Фрагмент передачи „Cuvintele Credinței" (русская версия) Юлиан Прока
Pastorala de Paște
Mesajul de felicitare al ÎPS Vladimir de sărbătoarea Sfintelor Paști 2014. Fragment din emisiunea „Cuvintele Credinței".
miercuri, 16 aprilie 2014
Mănăstirea Țîpova - Descoperă Moldova
Mănăstirea Țîpova. Emisiunea "Descoperă Moldova". Autor: Iulian Proca
joi, 10 aprilie 2014
Leova. Descoperă Moldova
Orașul Leova. Emisiunea „Descoperă Moldova". Anul 2008. Autor: Iulian Proca
duminică, 6 aprilie 2014
Manastirea Chistoleni - o mănăstire care a renăscut
Manastirea Chistoleni - o mănăstire care a renăscut.
Fragment din emisiunea „Cuvintele Credinței" de Iulian Proca. Anul 2011 ©
sâmbătă, 5 aprilie 2014
Volintiri - baștina Primadonei Maria Bieșu
Volintiri - baștina Primadonei Maria Bieșu. Din proiectul
„Moldova - Țara mea străbună" Anul 2008. Autor: Iulian Proca ©
Crăsnășeni - „Moldova țara mea străbună"
Crăsnășeni, filmuleț din cadrul proiectului „Moldova țara mea străbună".
Anul 2008. Autor: Iulian Proca
Zaim - baștina preotului poet Alexei Mateevici
Zaim - baștina preotului poet Alexei Mateevici. Filmuleț din cadrul proiectului „Moldova - Țara mea străbună". Anul 2008. Autor: Iulian Proca ©
joi, 3 aprilie 2014
Descoperă Moldova Mănăstirea Țîpova
Mănăstirea Țîpova. Emisiunea "Descoperă Moldova". Autor: Iulian Proca
luni, 31 martie 2014
Viața spirituală a creștinilor ortodocși din Italia
Viața spirituală a creștinilor ortodocși din R. Moldova în Italia. Fragment din emisiunea „Cuvintele Credinței". Autor: Iulian Proca.
joi, 13 februarie 2014
Episcopia de Ungheni si Nisporeni a distribuit ajutoare familiilor nevoiase
Episcopia de Ungheni si Nisporeni a distribuit ajutoare familiilor nevoiase . Reportaj „Mesager”. Autor: Iulian Proca
joi, 6 februarie 2014
Mănăstirea Noul Neamt 150 de ani de la înființare
Mănăstirea Noul Neamț Chițcani a sărbătorit 150 de ani de la înființare. Sfanta. Liturghie sarbatoreasca a fost oficiata in una dintre cele 4 biserici ale Manastirii de un sobor de preoți în frunte cu ÎPS Sava, Arhiepiscop de Tiraspol si Dubasari si PS Nicodim, episcop de Edinet si Briceni. La sărbătoare a participat și o delegație de preoți din cuprinsul Patriarhie Române, condusă de Arhimandritul Benedict, starețul Mănăstirii Neamț. Fragment din emisiunea „Cuvintele Credinței” cu Iulian Proca.
Свято Вознесенский Ново Нямецкий Кицканский монастырь отметил 150 лет со...
150 лет со дня основания исполнилось молдавскому Свято-Вознесенскому Ново-Нямецкому Кицканскому монастырю. Эта Святая Обитель воздвигнута в бывшей Бессарабии учениками Святого Паисия Величковского и по сегодняшний день следует монашеским традициям преподобного Паисия - восстановителя монашеских традиций исихазма и Иисусовой молитвы. По благословению митрополита Кишиневского и всея Молдовы Владимира, праздничную Литургию по случаю 150-летия со дня образования Обители, совершил архиепископ Тираспольский и Дубоссарский Савва. Владыке сослужил епископ Единецкий и Бричанский Никодим. Репортаж ТВ Союз. Автор: Юлиан Прока
vineri, 31 ianuarie 2014
De Bobotează la Mănăstirea Țigănești. Despre smerenie și mândrie.
De Bobotează la Mănăstirea Țigănești. Despre mândrie. Reportaj de la Mănăstirea Țigănești în ziua Botezului Domnului. Despre smerenie și mândrie - discuție cu părintele Pavel Borșevschi. Emisiunea „Cuvintele Credinței” din 26 ianuarie 2014. Autor: Iulian Proca
joi, 9 ianuarie 2014
Молдавская митрополия подарила детям церковь
Необычный подарок к празднику Рождества Христова преподнесла Кишинёвско--Молдавская митрополия воспитанникам одной из школ-интернатов Кишинева. Накануне торжества в интернате была освящена домовая церковь во имя святого Стилиана Пафлагонского, покровителя детей. Митрополит Кишиневский и всея Молдовы Владимир совершил чин освящения престола и первую Божественную Литургию в новоосвященной церкви. ТВ СОЮЗ. Автор: Юлиан Прока.
joi, 2 ianuarie 2014
Episcopia Chișinăului și a Hotinului - 200 ani de la înființare
Episcopia Chișinăului și a Hotinului (Mitropolia Chșinăului și a Întregii Moldove) - 200 ani de la înființare. Interviu cu ÎPS Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și Întregii Moldove. Fragment din emisiunea „Cuvintele Credinței". Autor: Iulian Proca
Abonați-vă la:
Postări (Atom)